multumesc foarte mult. e intr-adevar un copil minat si face niste mutrite de mor de ras.
Teodora e incantata de bebele ei si niciodata nu am vazut pe nimeni bucurandu-se asa cum a facut-o ea. Ningea cu fulgi mari cand am venit, iar ea, intamplator statea la fereastra sa vada ninsoarea, asa ca, imediat ce a dat cu ochii de noi, a inceput sa tipe, de se auzea de jos ( etaj IV). a iesit pe scari tipand ca vine mami, vine bebe. Oricum imediat ce am nascut, mi-am sunat sotul si chiar atunci s-a trezit si ea. Asa ca am putut sa-i dau vestea direct si a intrat intr-o verva de nedescris. A spus tuturor ca a primit un fratior. Nu a mai putut sa manance si sa doarma la pranz pana nu am venit acasa. Cred ca a fost un pic dezamagita de faptul ca e asa mic, probabil se astepta sa fie mare-mare, sa se joace impreuna. I-a placut sa i-l dau in brate, ca o las sa puna mana pe el. Nu-i place cand plange, ieri si-a bagat capul in mine si si-a pus mainile la urechi. Cred ca mai mult ii e mila decat sa o deranjeze, pentru ca de fiecare data ma intreaba de ce plange bebe si sa-i dau tzutzu sa nu mai planga. Astazi a fost tare necajita ca a venit medicul nostru sa ne viziteze si l-a facut pe bebe sa planga. In rest, nu se amesteca prea tare peste el, ii place sa-l stie la locul lui, din cand in cand vine sa se uite la el.
In prima zi s-a straduit sa faca cat mai multa galagie. Bebele era agitat de iesirea din spital, de schimbat locul , colici,zgomotele casei, asa ca de cate ori ma straduiiam sa -l linistesc, ea urla. La un moment dat, o aud venind si soptind: tiptil, tiptil, iar cand ajunge langa mine si bebele de la san, urlam : maaaamiiiii!!!
Acum s-a mai obisnuit si el cu noi, mananca si doarme si are probleme cu kk, pentru ca nu poate face, desi in spital facea destul de bine ( cat a fost meconiu).
Cat despre mine... nu am de ales si incerc sa am rabdare. S-a rupt colul, mi-au ieit hemoroizi in timpul expulziei, am 2 cusaturi ( una de la o ruptura, una unde au apucat sa taie pe fosta cusatura, cu 2 ciupituri destul de mari unde au bagat nu stiu ce de au taiat cordonul ombilical, ca era gatuit cu el. pe langa asta, ma chinuie durerile de spate, se lasa pe picior, raman intepenita de spate si inca nu simt cand trebuie sa urinez. Merg la program ca si copiii ca nu o patesc cu a fost cazul in vreo 2 randuri. Iar costipatia incerc sa o combat cu supozitoare. Asta e!!!
Sufleteste: desi ma bucur cat pot de minunile mele doua, m-a apucat un soi de nostalgie si parca nu mai sunt eu, Undeva parca s-ar fi rupt timpul, sau ceva din mine... in fine, recunosc simptomele, si ma straduiesc sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta. Doar ca e obositor ca in loc sa ma odihnesc, stau si ma joc cu Teodora, nu-mi pare rau, doar ca e tare solicitant .